Sunt pasionat de filme şi seriale. Urmăresc majoritatea celor mai noi apariţii nu în cinematografe sau la TV, aşa cum ar trebui să se întâmple în mod normal, ci pe ecranul monitorului de 20 inchi de acasă. Sunetul care răzbate din sistemul 5.1, înşirat pe birou, e de o calitate foarte slabă în comparaţie cu ceea ce oferă cinematografele pe care nu le frecventez prea des, dintr-un motiv foarte simplu: cele mai interesante filme ajung în oraşul meu cu 2-3 luni întârziere faţă de Bucureşti.
În ceea ce priveşte serialele, unii ar putea spune că utilizatorii de internet sunt privilegiaţi, deoarece au acces la hub-uri şi trackere... Nu este deloc aşa. Televiziunile româneşti catadicsesc să cumpere cele mai noi sezoane ale celor mai urmărite seriale americane la 1-2 ani după apariţia pe trackere. Orice s-ar spune, e mult mai plăcut să priveşti un episod al serialului preferat pe ecranul unui televizor de 106 cm în loc să-ţi strici vederea datorită monitorului...
Ce înseamnă TIFF pentru mine? O ocazie de a uita că filmele şi serialele pot fi văzute numai cu ajutorul calculatorului...
Ar fi bine dacă TIFF ar avea loc în mult mai multe oraşe decât în prezent. De fapt, ar fi bine dacă filmele de la TIFF ar fi proiectate în fiecare reşedinţă de judeţ, în toiul festivalului. Nu-i nevoie de vreo ceremonie cu pompă, ci numai de câteva proiecţii ale celor mai reprezentative producţii.
Acest fapt nu va deveni prea curând realitate. Românii sunt ahtiaţi după filme cu eleva şi pensionara porno, manele, vedete de carton şi emisiuni pline de funduri şi ţâţe. Filmele de calitate şi cultura n-au nicio şansă în faţa noilor pasiuni ale românului. Cei care iubesc cu adevărat filmele reprezintă o mică minoritate, care ar merita recompensată cu mici festivale de film în fiecare reşedinţă de judeţ...
De ce nu se-ntâmplă acest lucru? Din motivul de mai sus dar şi dintr-un altul, cu mult mai dureros...
Mulţi nu-şi aduc aminte că, acum 10-15 ani, în România erau vreo 1000 de cinematografe iar un film de calitate strângea peste 6-700000 de spectatori. Acum, în Bucureşti sunt numai 15 cinematografe iar în Craiova, oraşul în care locuiesc, numai două. De ce?
Majoritatea au fost transformate în discoteci, cluburi sau cazinouri sau chiar grămezi de moloz...
TIFF reprezintă o cale sigură de scăpare a sălilor de proiecţii din calea celor care de-abia aşteaptă să le transforme în surse de venit...
